”Cel mai emoționant moment din experiența mea cu copiii a fost acela când o fetiță cu care lucram de mult timp mi-a oferit, într-un mod neașteptat, o îmbrățișare. Era o fetiță care, de obicei, nu se simțea confortabil să fie luată în brațe, dar, cu toate acestea, la fiecare întâlnire, o îmbrățișam. După doi ani în care am lucrat împreună, părinții ei au decis să ia o pauză de la terapie, deoarece urma să înceapă școala.

La ultima noastră ședință, i-am repetat de mai multe ori că nu ne vom mai vedea o perioadă. În acel moment, ea a început să-și caute ceva în cartea PECS, pe care o folosea pentru a comunica, deoarece nu avea un limbaj verbal dezvoltat. A pus pictograma “vreau” pe banda de comunicare și, neputând găsi pictograma pe care o căuta, s-a ridicat și m-a luat în brațe. Atunci am înțeles că voia să ceară o îmbrățișare.

Acest gest simplu, dar profund, mi-a arătat cât de mult progresase și cât de profundă devenise conexiunea noastră.”