Ana
Cel mai emoționant moment din experiența mea cu copiii a fost acela când o fetiță cu care lucram de mult timp mi-a oferit, într-un mod neașteptat, o îmbrățișare. Era o fetiță care, de obicei, nu se simțea confortabil să fie luată în brațe, dar, cu toate acestea, la fiecare întâlnire, o îmbrățișam. După doi ani în care am lucrat împreună, părinții ei au decis să ia o pauză de la terapie, deoarece urma să înceapă școala.
La ultima noastră ședință, i-am repetat de mai multe ori că nu ne vom mai vedea o perioadă. În acel moment, ea a început să-și caute ceva în cartea PECS, pe care o folosea pentru a comunica, deoarece nu avea un limbaj verbal dezvoltat. A pus pictograma “vreau” pe banda de comunicare și, neputând găsi pictograma pe care o căuta, s-a ridicat și m-a luat în brațe. Atunci am înțeles că voia să ceară o îmbrățișare.
Acest gest simplu, dar profund, mi-a arătat cât de mult progresase și cât de profundă devenise conexiunea noastră.”
Ruxandra
Luca nu a fost niciodată fanul zilelor de naștere și al cântecului “La mulți ani,” așa că am încercat să lucrăm împreună pentru a-l pregăti pentru ziua lui. Am început să exersăm, cântând “La mulți ani” și suflând în tort, o dată pentru mine și o dată pentru el. Cu fiecare încercare, Luca a devenit mai relaxat și entuziasmat. În ziua lui, a fost cel mai încântat să i se cânte “La mulți ani” și a îmbrățișat toti copiii. A fost o schimbare uimitoare, plină de bucurie și entuziasm!”
Andreea T.
Din toată experiența mea, evoluția lui Andrei a fost cea care m-a impresionat cel mai mult. Momentul în care a început să repete după mine cuvinte scurte a fost un adevărat moment de glorie. Să-l văd trecând de la acele prime cuvinte la faptul că acum își poate spune numele și câți ani are este cea mai mare recompensă pentru mine. Este o realizare incredibilă care reflectă toată munca și perseverența noastră comună, dar mai ales progresul uimitor pe care Andrei l-a făcut!
Ana
Darius este unul dintre copiii mei de suflet, cu care am construit o legătură specială în cei 4 ani în care ne-am văzut constant. Îmi spune că sunt sora lui, iar asta înseamnă enorm pentru mine. Cel mai frumos moment a fost când, după ce a primit cadou un telefon de la părinți, a aflat că Andra Gogan urma să aibă un concert. Mi-a lăsat un mesaj vocal în care mă invita să merg cu el la concert, cu atâta entuziasm și bucurie! Așa am ajuns să mergem doar noi doi la concert, trăind împreună o experiență minunată și plină de emoție.”
Alexia
Când Florin a început terapia, încă nu știa să meargă, iar primii lui pași au fost un moment care m-a emoționat până la lacrimi. Să-l văd ridicându-se și mergând spre mine ca să mă ia în brațe este cea mai emoționantă parte din munca alături de el. Această transformare impresionantă îmi amintește cât de importantă este fiecare mică victorie în călătoria fiecărui copil.
Cristina
Am avut plăcerea să lucrez cu Sophia, o fetiță extraordinară care se confrunta cu o dificultate majoră în a accepta fructele în alimentația ei. La începutul terapiei, refuza cu fermitate orice fel de fruct, iar banana, deși un aliment comun, părea imposibil de integrat. Însă, prin răbdare și abordări creative, am transformat banana dintr-un obiect de disconfort într-un element de joacă. Banana a devenit o mașină, o pistă de curse, am explorat-o împreună prin miros, atingere și chiar gust, fără a pune presiune.
Procesul a durat câteva luni bune și, deși uneori a fost dificil, am știut că fiecare pas mic era un câștig. Sophia a trecut prin fiecare etapă cu curaj și deschidere, iar într-un final, am reușit să o conving să mănânce prima ei bucățică de banană. Acest succes nu este doar un pas înainte pentru diversificarea alimentației ei, ci și o dovadă a rezilienței și progresului pe care l-a făcut. Sunt extrem de mândră de efortul și reușita ei!”
Beatrice
Două momente foarte speciale din experiența mea cu Matteo mi-au rămas mereu în suflet. Primul a fost când, după multe încercări, a reușit să sară singur pe trambulină, fără ajutorul meu. Era un moment de libertate și bucurie pentru el, iar eu am fost copleșită de emoție, văzându-l cum se bucura de această mică mare victorie.
Al doilea moment a fost când am mers împreună la Muzeul Căilor Ferate. De obicei, Matteo avea nevoie de trotineta sau trebuia să fie luat în brațe pentru astfel de drumuri, dar de data aceasta a mers singur, pe jos, tot drumul. A fost prima dată când a reușit să facă asta independent, un pas uriaș pentru el și o realizare incredibil de emoționantă pentru mine
Andreea
Acum aproximativ doi ani, a venit la noi în centru Vladi, care avea dificultăți în a accepta persoane noi în jurul său, atât adulți, cât și copii. La început, părea timid și retras, dar a făcut progrese impresionante în acest timp. Primul său prieten, Matei, a jucat un rol esențial în această transformare.
Matei l-a invitat să coloreze o fișă alături de el, iar această mică activitate a fost începutul unei frumoase prietenii. De atunci, cei doi au devenit cei mai buni prieteni și îl văd pe Vladi cum se deschide treptat, acceptând cu mai multă ușurință și căldură oamenii din jurul său. Este minunat să observăm cum, datorită prieteniei lor, el a învățat să socializeze și să se bucure de compania altor copii!
Următorii lui prieteni din centru au fost Raul, Robert, Ayan și Andrei.
Roxana I.
Cel mai emoționant moment pe care l-am trăit a fost cu Matei. Într-o zi, am intervenit pentru a-l ajuta să îi spună unui alt copil să nu insiste să se joace dacă el nu dorește, deoarece el devenea din ce în ce mai agitat. Am fost surprinsă de cât de atent a fost la intervenția mea, iar la final, m-a luat de mână, mi-a pupat-o și și-a așezat-o peste obrazul lui. Fiind un copil care nu suportă să i se invadeze spațiul personal într-un mod intruziv, acest gest a fost o mare dovadă de încredere și apropiere. Dacă îi respecți ritmul și îi oferi spațiu, Matei devine extrem de sociabil și deschis la activități.
Am simțit aceeași încântare când Tudor mi-a spus pe nume pentru prima dată: “Oxy”. Astfel de momente îți arată cât de prețioasă este legătura pe care o creezi cu copiii.